Au nevoie jurnaliștii de pensii speciale?

Uncategorized Send feedback »

Daniel Săuca

 

La ce „salarii” de kkt au, cu siguranță ar merita o pensie, mai mult sau mai puțin specială. Dacă apucă. Ar merita să adune „puncte” pentru o pensie decentă în timpul vieții active, prin impozite și „contribuții” plătite la timp și, dacă nu e cu supărare, nu raportate la salariul minim pe economie. Și, totuși, au nevoie jurnaliștii de pensii speciale numai de la stat? Păi, nu e presa a patra putere în stat? Și dacă celelalte „puteri” și-au „tras” sau sunt pe cale să-și „tragă” pensii, mai mult sau mai puțin „nesimțite”, de ce nu și ziariștii? Și, totuși, care gazetari? Ei, aici începe, de fapt, povestea, „nebunia” specifică țării tuturor imposibilităților. Relativ recenta inițiativă legislativă de acordare a pensiilor speciale pentru dulăii ori potăile de pază ale democrației a pornit și de la un punct de vedere al Academiei Române (vezi expunerea de motive, cdep.ro/proiecte/2015/800/10/3/em1028.pdf), conform căruia „calitatea actului de creație jurnalistică (…) poate fi stabilită numai de Uniunea de profil a breslei, adică Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), pe baza criteriilor de ordin estetic și deontologic”. Între timp, legea trimisă spre promulgare explică: „prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică”. Singura uniune de „creație jurnalistică” recunoscută astfel, evident, ar fi UZPR. Pe firul logic al poveștii, numai membrii UZPR vor putea beneficia de această lege. De ce numai UZPR (detalii despre această uniune poți vedea pe uzp.org.ro)? Încurcate sunt și căile asociațiilor profesionale ale jurnaliștilor din România… Până când vom mai povesti/scrie pe această temă, rămân destule alte întrebări: va promulga președintele Iohannis legea menționată mai sus?; chiar este activitatea jurnalistică „creatoare” în integralitatea ei?; e cu adevărat UZPR o asociație reprezentativă la nivel național a jurnaliștilor români?; vor putea obține statutul de utilitate publică și alte asociații/fundații/sindicate ale gazetarilor din România?; nu e jenant ca ziariștii să aibă pensii speciale ca parlamentarii, primarii și alte categorii „oropsite” ale patriei?; nu ar merita reglementat statutul jurnalistului în România?… Mai vorbim.

 

Magazin  Sălăjean

http://www.magazinsalajean.ro/editorial/au-nevoie-jurnalistii-de-pensii-speciale.html

 

 

Pensii speciale pentru jurnaliști?

Uncategorized Send feedback »

Pare un proiect de lege cu „dedicație” pentru ziariștii pe „stil vechi”. Și, totuși, au nevoie ziariștii de pensii mai mult sau mai puțin speciale? În mod normal, nu. Au nevoie de salarii decente, plătite la timp, precum și diversele impozite la stat. Și, totuși, a scrie o știre e un act de creație? Cu siguranță, nu. A da un titlu bun, da. A scrie un editorial sau un reportaj, da. Voi reveni pe această temă: până atunci să mai notez că povestea de față aduce din nou în prim - plan necesitatea reglementării profesiei de jurnalist în România, a statutului gazetarului.Va promulga președintele Iohannis legea?

D. Săuca

 

Resurse:

 

http://adevarul.ro/news/politica/cine-suntziaristii-speciali-s-au-inventat-pensiile-speciale-1_5707b85f5ab6550cb8c347a6/index.html

 

Să moară și… media vecinului

Uncategorized Send feedback »

Stela GIURGEANU | Presa şi presiunea

 Starea presei în lume

Am scris, de mai multe săptămîni, în cadrul proiectului Centrului European pentru Presă şi Libertatea Mass-media (European Center for Press and Media Freedom) despre problemele pe care le are presa din România. Ce se întîmplă, însă, în alte state din Europa? Pentru că nu doar în România mass-media are probleme. Nu doar în ţara noastră se încalcă libertatea presei sau sînt ameninţaţi jurnaliştii. Din articolele partenerilor din diferite ţări participante la proiect, putem trage o concluzie nu foarte roză. În continuare, cazuri grave de încălcare a libertăţii de expresie, jurnalişti ameninţaţi, acuzaţi şi condamnaţi în virtutea unor sisteme legislative abuzive. Evenimentele politice şi economice din ultimii ani pun o presiune enormă asupra presei, iar libertatea de expresie este din ce în ce mai ameninţată. (…)

 Dilema veche

http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/starea-presei-lume

 

 

Credibili față de cine?

Uncategorized Send feedback »

 

 

Stela GIURGEANU | Presa şi presiunea

Gestul Oanei Stancu şi credibilitatea jurnalismului – interviu cu Cristina GUSETH

În presa din România s-au folosit, de mai multe ori, linşaje mediatice. Personaje publice din toate sferele: cultură, politică, justiţie, social. Acum cîteva săptămîni însă, în siajul scandalului evacuării televiziunilor trustului Intact de către ANAF, atacurile mediatice cu iz de şantaj au luat proporţii nebănuite. (...)

Dilema veche

http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/gestul-oanei-stancu-credibilitatea-jurnalismului-interviu-cristina-guseth

 

N.B.: De citit și nu prea. Uneori am impresia că sunt mai mulți deontologi decât jurnaliști. Poate mă înșel. (D.S.)

Coduri și alte „tâmpenii”

Uncategorized Send feedback »

Editorial

Daniel Săuca

Coduri și alte „tâmpenii”

Ați auzit de de Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă? Dar de Codul Deontologic Unic? Dacă nu, vă amintesc că primul e unul din codurile destul de cunoscute printre jurnaliști. Se aplică? Nu prea cred. Hai să „trecem în revistă” câteva reguli, iar dvs. să faceți corelații cu ceea ce vedeți „pe sticlă”, de pildă, oricum media cea mai „accesată” la noi, fără a pierde din vedere și presa locală.  Articolul  2 al primului cod menționat zice duios că „Ziaristul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din cel puţin două surse credibile”. Două surse și credibile? Articolul 3 grăiește că „ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi să nu conţină păreri personale”. Uau! Uitați-vă la toți „moderatorii” de pe tv-uri a căror opinii sunt, evident, fapte. Articolul  4 doinește că „ziaristul este obligat să respecte viaţa privată a cetăţenilor şi nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obţine informaţii sau imagini despre aceasta. Atunci când comportamentul privat al unor personalităţi publice poate avea urmări asupra societăţii, principiul neintruziunii în viaţa privată ar putea fi eludat. Minorii şi bolnavii aflaţi în situaţii dificile şi victimele unor infracţiuni beneficiază de păstrarea confidenţialităţii identităţii”. Și că „Se va menţiona rasa, naţionalitatea, apartenenţa la o anumită minoritate (religioasă, lingvistică, sexuală) numai în cazurile în care informaţia publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problemă. Ziaristul va evita detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime”. Poftim? SF? Articolul  5 al codului amintit  povestește că „Ziaristul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-şi exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât nici un individ nu va fi catalogat drept infractor până când o instanţă juridică nu se va pronunţa. Se va evita publicarea comentariilor şi luărilor de pozitie asupra unor cauze aflate pe rol în justiţie. Aceasta nu exclude relatările obiective asupra faptelor în evoluţia lor. Ziaristul nu se substituie instituţiilor şi puterilor publice”. Tare! Baiul major rămâne și în 2016: (și) codul de față nu se aplică și pentru că nu are statut de lege. Și în Sălaj, unde nu de puține ori ziariști sau dintre cei care lucrează în presă „deraiază” inclusiv de la normele de bun-simț.

(adaptare după un text mai vechi, publicat la rubrica de față în 2014, din păcate actual; resurse media: ajs.ro; gazetarul.salaj.ro; paginademedia.ro; activewatch.ro; cji.ro; apador.org; apd.ro; republica.ro; mediasind.ro)

P.S.: După editorialul de săptămâna trecută, dl. Dacian Cioloș, vizat de scrierea noastră, a venit în Sălaj. Foarte bine. Mai scriem. Din păcate, comunicarea cu mass-media sălăjeană a prim-ministrului sălăjean a fost deficitară.Și nu e prima dată când „presa din provincie” nu are acces la informații sau declarații de la surse „de nivel înalt”.

 

Magazin Sălăjean

 

http://www.magazinsalajean.ro/editorial/coduri-si-alte-tampenii-2.html

Contact / Help. ©2017 by admin. blog tool / dedicated servers / authors.
Design & icons by N.Design Studio. Skin by Tender Feelings / Skin Faktory.