| « De citit: Bătălia cu giganții | Un proiect interesant: PressHub » |
„Presa făcută cu bună credință poate să miște munții“
– dialog cu Emilia ȘERCAN
Mircea VASILESCU
A lucrat mulți ani ca jurnalistă de investigații, acum este lector dr. la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Emilia Șercan a descoperit plagiatul lui Gabriel Oprea (și altele) și crede în puterea jurnaliștilor de a schimba ideile și lumea. Discuția de mai jos a avut loc a doua zi după protestul din fața Senatului, provocat de votul negativ al senatorilor la cererea DNA de a începe urmărirea penală împotriva lui Gabriel Oprea.
De ce au protestat oamenii?
Lumea a ieșit în stradă pentru a protesta împotriva votului pe care Gabriel Oprea l-a primit în Senatul României, vot prin care este protejat în fața anchetei realizate de DNA. Lumea a ieșit pentru că este anormal ca o instituție a statului, alta decît Justiția – mă refer la Senat – să se substituie unui organ juridic. Ar fi fost normal ca senatorii să lase Justiția să fie cea care dă verdicte în acest caz. Mai ales că e un dosar foarte sensibil și care a cîntărit foarte mult și în protestele de anul trecut legate de „Colectiv“, cînd s-a scandat și împotriva lui Gabriel Oprea.
Protestele sînt rare în România. Cum vă explicați asta?
Noi nu avem o cultură a protestului. Eram în Israel acum cîțiva ani și am văzut acolo 800.000 de oameni, dintr-o populație de aproape 7 milioane, ieșiți pe străzile Tel Aviv-ului pentru că se majorase cu aproape 40% prețul brînzei cottage. În România am avut creșteri împovărătoare la benzină, accize, impozite, TVA ș.a.m.d. Noi nu am protestat pentru lucruri care ne afectează în mod direct. Mai degrabă românii sînt tentați să susțină protestul pentru o idee sau împotriva unei chestiuni care ține de zona politică decît o problemă care ține de bunăstarea imediată sau de confortul propriu.
Poate că există și o oboseală în societate, și un fel de pesimism, o împăcare cu situația. Auzim des că „asta-i clasa politică, n-avem ce face“...
Este și așa ceva, într-o oarecare măsură, un pesimism pe care îl găsim în anumite zone sociale. Dar există și o zonă destul de mare de dezinteres. Dincolo de acel segment al populației foarte implicat, care dorește să contribuie la o schimbare, avem și un segment – foarte bine reprezentat, din păcate – care nu e implicat deloc în ceea ce se întîmplă în comunitate, în societate. (...)
Dilema veche
Recent comments