Dispariție sau reinventare?

Uncategorized Send feedback »

Daniel Săuca

„Echilibrul dintre muncă și viața personală este un mit nesănătos”. „Pragul zilnic de 10.000 de pași este bazat pe cercetări dubioase” (pressone.ro). Zilnic, consumatorii produselor media sunt supuși/expuși unui „bombardament” informațional, evident nu numai cu „știri” despre sănătate. Manipulări grosolane ori mai „finuțe” au loc în toate domeniile și pentru că presa și-a pierdut principalul rol și anume cel „informativ”. Ce mai înseamnă astăzi (în România) informația de presă? Cât mai pot fi de credibile (adevărate) așa-zisele informații livrate de „câinii de pază ai democrației”? E greu de apreciat. Foarte greu. În primul rând din cauza propagandelor de tot felul, apoi a acțiunilor (nu tocmai „ortodoxe”) a(le) serviciilor de informații, instituțiilor statului în general, guvernelor, partidelor, companiilor sau organizațiilor neguvernamentale. „Explozia” așa-numitei social-media (facebook & comp.) a mutilat atât rolul „informativ” cât și cel „formativ” al gazetăriei. La noi, se adaugă excesul de „tabloidizare” și cel al redării, la nesfârșit, al declarațiilor de tot felul. Contează nu „faptele”, ci declarațiile, semn clar al manipulării. Tot la noi, în ultimii ani parcă instituțiile statului nu mai știu „lucra” cu mass-media, la fel cum destui patroni de presă condiționează informarea publicului (chiar pe teme de interes general) de semnarea de contracte de publicitate, atât cu instituții publice, cât și cu firme private. Poate numai din cauza sărăciei, a lipsei acute de resurse financiare pentru supraviețuire. Oricum, salariile cel puțin în presa locală sunt mizere (câți gazetari au rezistat ispitei de a pleca la prima ofertă financiară mai bună?). Și din această cauză e de văzut dacă nu cumva ziaristul local va dispărea în curând. Ori se va reinventa? În zăpăceala post-decembristă un rol nefast îl are – și în privința „destinului” presei – Statul, prin reprezentanții ei, care, nu de puține ori, a(u) făcut totul pentru dezintegrarea media și a ziariștilor, nemaivorbind de lipsa aproape oricărui fel de sprijin pentru presa independentă (înțelegând prin asta cea neîncorporată companiilor multinaționale). Acum mulți se plâng de calitatea slabă, îndoielnică a multor reprezentanți ai mass-media, pe bună dreptate. Dar o posibilă „rezolvare” a situației tragice în care se află jurnalismul în România ține și de schimbarea „mentalității”: ziariștii (nu) sunt doar niște „curve” bune pentru satisfacerea propriilor interese ale „manipulatorului”. Subiectul e vast, vorbă celebră. Probabil îl vom mai discuta. Eu încă mai sper în mintea de pe urmă a decidenților politici și ai celor care contează în anumite „sectoare” (esențiale). Sper că, în regim de urgență, va apărea Legea presei (e poate singura meserie din România nereglementată), iar Statul (ce cuvânt mișto!) va începe să sprijine (la modul inteligent – refuz să cred că peste tot e numai prostie și incompetență) presa independentă și cea publică. Pentru ca presa să redevină a patra putere în stat. O putere care să asigure informarea corectă a cetățenilor și echilibrul (atât de necesar) mersului/dezvoltării societății.

Magazin Sălăjean

http://www.magazinsalajean.ro/editorial/disparitie-sau-reinventare

Andrei Pleșu, Chipuri ale presei

Uncategorized Send feedback »

(…) Ziariştii sînt autoritari, politicienii sînt băşcălioşi. Ierarhic, gazetarul pare a se situa cu mult peste miniştri şi parlamentari. Are tonul unui diriginte sever, al unui procuror neînduplecat. Nu exclud, fireşte, stilul ofensiv, îndrăzneala eficace, curajul investigator. Ceea ce mă deranjează este suficienţa agresivă, parada (neacoperită) de „competenţă“, obrăznicia de reprezentant (neales!) al poporului. Moderatorul-plutonier, moderatoarea nevricoasă, „analistul“ providenţial mă scot din minţi. La fel, discrepanţa înşelătoare (şi batjocoritoare) dintre titlu şi conţinut (titlu alarmant, conţinut bleg), răfuielile private transformate în spectacol naţional, limbajul adeseori barbar, injuria grobiană, tupeul golănesc şi cîte şi mai cîte. (…)

Dilema veche

https://adevarul.ro/news/societate/chipuri-presei-1_5b3dc899df52022f75de5ae8/index.html

NB: Oare și gazetarii din Sălaj sunt așa cum îi portretizează Andrei Pleșu? (D.S.)

Chiar e o zi bună pentru presă?

Uncategorized Send feedback »

O ZI BUNĂ PENTRU PRESĂ! CUMPĂRÂND TITLUL ȘI REDACȚIA GSP, RINGIER ȘI-A LUAT O BELEA PE CAP

 

Ringier, o companie elvețiană cu afaceri globale de un miliard de euro pe an, achiziționează cotidianul de sport fondat în 1924 în România și siteul său, cunoscut și pentru investigațiile jurnalistice.

2 iulie e o dată pe care, în maliția lui, timpul a făcut-o specială pentru un grup de ziariști sportivi și publicul lor.

2 iulie 1997 – prima ediție a cotidianului ProSport, fondat de Media Pro și realizat de o echipă de ziariști condusă de Ovidiu Ioanițoaia.

2 iulie 2003 – echipa de reporteri pleacă de la ziarul ProSport, cumpărat de Ringier, și ajunge la Gazeta Sporturilor, deținut de Intact.

2 iulie 2018 – Ringier cumpără, de la grupul Intact, Gazeta Sporturilor, împreună cu aceeași echipă de jurnaliști.

 

E o zi bună pentru meserie, într-o vreme în care jurnalismul primește mai ales vești rele.

Când Ringier, un trust elvețian cu 200 de ani de reputație în spate, cumpără un ziar românesc, Gazeta Sporturilor (GSP), la rându-i cu o tradiție de aproape 100 de ani, anunțul e un angajament pentru ideea că jurnalismul contează. (…)

Tolo.ro

http://www.tolo.ro/2018/07/03/o-zi-buna-pentru-presa-cumparand-titlul-si-redactia-gsp-ringier-si-a-luat-o-belea-pe-cap/

 

„Aș vrea să vă rog”

Uncategorized Send feedback »

Daniel Săuca

Nu (prea) ne interesează (nici) cum scriem și cum vorbim. Respectarea regulilor nu a fost și nu este, de fapt, o preocupare (relevantă) pentru români. Cine știe, poate e parte a „ADN”-ului nostru identitar. Nu mai spunem sau scriem simplu, direct „vă rog”. E mai „coolʺ (probabil) să zicem „aș vrea să vă rog” ori să scriem „vreau să vă rogʺ. De ce „aș vreaʺ sau „vreau”, nu știu, când (cel puțin pentru mine) e clar că „vă rog” conține și „condiționalul-optativ”și „indicativul”. Mi se va răspunde că baiul semnalat nu e o problemă serioasă, ci una care ține de „mersulʺ limbii, de „adaptările” ei nesfârșite la diferitele „apăsăriʺ ale societății. Probabil. Greu însă pot fi „atacatʺ (contrazis) că limba română e „stricatăʺ (prin contagiune, „stricăciuneaʺ e preluată) mai ales de cei care ar trebui să o apere: ziariștii, politicienii, profesorii. Toți cei care în spațiul public „predau” respectarea regulilor (inclusiv cele de gramatică) într-o țară în care ipocrizia e generalizată. Un cititor al unui cotidian sălăjean, exasperat de greșelile, mai ales gramaticale, dar nu numai, din respectiva publicație, s-a adresat „Protecției consumatorilor”. Teoretic, consumatorii de media (nu numai tipărită) ar trebui să fie „protejați” de aceste atacuri împotriva bunului-simț. Evident, nu sunt protejați. M-aș mira ca o publicație (fie ea și sălăjeană) să fie amendată de „Protecția consumatorilor” pentru că are redactori ori reporteri analfabeți funcționali. Mă rog, omul m-a căutat personal, rugându-mă să „fac ceva” pentru îndreptarea situației, subliniind că e un cititor vechi al ziarului „în culpă”. Nu (prea) am ce să fac decât să scriu rânduri ca acestea de față și să-i îndemn pe colegii de breaslă să mai pună mâna pe carte. Nu cu insistență pentru că, în curând, „specia” jurnalistului va dispărea (și din Sălaj). În locul lui (al profesionistului) au apărut deja milioane de „jurnaliști” în noul spațiu media, on line, unde nimănui nu-i pasă cum (se) scrie. Reguli de scriere pe facebook? Corectori (nu mai au nici ziarele)? La final, „vreau să vă mulțumesc” pentru atenție și, anticipat, „Vreau să vă mulțumesc și pentru critici”.

Magazin Sălăjean

http://www.magazinsalajean.ro/editorial/as-vrea-sa-va-rog

 

De citit și comentat. Modelul occidental al presei a eșuat în Europa de Est

Uncategorized Send feedback »

Brindusa Armanca

Imediat după căderea simbolică a comunismului, presa s-a urcat pe valul de emoție generat de revoluții și pe visul libertății. După aproape trei decenii, bilanțul este mai puțin optimist. Generația de jurnaliști care avea în 1989 între 30 și 40 de ani își amintește cât entuziasm a alimentat producția de presă timp de 10-15 ani. Sute de publicații efemere se nășteau și dispăreau după câteva numere, iar publicul avid de știri stătea la coadă după ziare, mai apoi cu ochii lipiți de televiziunile abia apărute, care, toate, vorbeau despre enigmele Revoluției și despre viitorul democratic al țării. Între timp, foștii propagandiști ai ziarelor PCR s-au convertit și au pus mâna pe patrimoniul acestora, devenind jurnaliștii bogați ai cețoasei tranziții. Aflăm azi din listele publicate de istoricul Mădălin Hodor că unii „elefanți“ fuseseră învestiți cu încredere de fosta Securitate, care nu i-a uitat nici după 1989, transformându-i  în cei mai vizibili formatori de opinie, gata oricând să schimbe baricada politică. (…)

Revista 22

https://revista22.ro/70271602/modelul-occidental-al-presei-a-euat-n-europa-de-est.html

 

N.B.: Oare chiar am încercat să „implementămʺ modelul occidental al presei? (D.S.)

 

 

Contact / Help. ©2018 by admin. blog tool / dedicated servers / authors.
Design & icons by N.Design Studio. Skin by Tender Feelings / Skin Faktory.